pornisem la drum cu toate cuvintele la mine
și cu visele afișate la vedere larg deschise către înălțimi
pasu-mi șovăia în noapte
iar poteca ucisă de ierburi abia se mai ghicea pe alocuri

perfidă felină ascunsă în beznă -
acolo unde nici o văpaie nu înflorește
pândea gandul
înfometat de poveștile altora
o adiere numai sau o părere
ecou îndepărtat

și dintr-o dată
mi se face frig
mă simt firav si lipsit de mine însumi
busola fosforescentă a inimii a uitat să mai arate drumul spre casă
am împietrit pentru o clipă veșnică
întorcându-mi zadarnic pe dos buzunarele sufletului
sperând să găsesc măcar o fărâmă de vis
o silabă, cumva alunecată în căptușeală
în timp ce gheața nopții fără lună mă încleșta ca o gheară

dimineața m-a privit rece
tremuram
la margine de târg
încercând să îmi acopăr goliciunea cu un colț de idee
luată pe datorie

ce rușine
să defilez așa înaintea semenilor mei
în nuditatea de fildeș a lipsei cuvintelor
privirile mă străpung acuzatoare
caustice

nu-i nimic
îmi spun
curaj

talciocul e plin de gânduri la mâna a doua
am să cumpăr de acolo pe un pumn de versuri calpe
o sclipire de stea
ca s-o iau de la capăt

târziu
colindând printre tarabele ticsite de nimicuri
mi-am recunoscut visele pictate în cuvinte de aur
pe pânze de ceață albastră
în lumina reflectoarelor artistul primea calm
aplauze

un tânăr talent -
se spunea
păcat de vernisaj
nu-i e locul în târgul de vechituri la valoarea lui
păcat de culorile vii
și de visele ploii eliberate din robie

artistul surâde

data viitoare
îmi șoptește visul impregnat în pânza azurie
să-ți păzești mai bine buzunarele