se scutura ceata unui sfarsit de nu stiu ce
in cuiburile ochilor mei
curand imi voi orbi stangul
cu riduri prabusite lacrima
cu irisul crosetat din fluturi obositi
in care fiecare clipa si-a stins o tigara
dreptul il voi naste in mine
imbratisat de coaste
si va clipi des
ca sa nu mai uit
de mine
doamne ce dezordine-i pe-aici
si cum imi stranuta anemonele crescute pe la ferestre

maine am sa sterg praful