Mă aruncă in gol vidul toamnei strâmbe,
de magma eruptă din mine. Mă cutremură
frunza-mi verde să mai fierb o oră de somn.
Dorm întinsă pe un deget de-al tău,
dar mă scuturi,
să cad pe pustiu, să alunec
și să mă ciocnesc de cosmarul avut de un inger cu aripa rupta.
vis,real...absurd