Cu minte mai e toamna asta...atat de cuminte... Nu-mi lua doamne, nefericirea bucuriei ce-mi esti... Nu mă lăsa pustie de mine, in pragul culorilor ce-mi taie respiratia...
M-a cuprins un dor nebun de mine insămi, de parcă mi-as fi fost departe... in anotimpuri fără nume...
Mă uit la mine, de dincoace de simturi, de dincoace de privire...
Stii de ce marul este substantiv neutru si toate celelalte fructe sunt la locul lor?! Un măr, două mere...o caisă, două caise, o para, doua pere, un strugure, doi struguri?
Iar innebunesc, iar cad din rai cu mar cu tot, ma sparg si din masculin devin feminin... Androgina amintire...
Ce toamna cu minte..cu mintile duse...
Multumesc, doamne, de fericirea mea dulce amară, tristă... e totusi, fericire... si e toamnă, se culeg merele...