Taci,

nu-mi aminti de aripile

de înger

ce-au căzut

în acel septembrie secat

de poveștile toamnei.



nu-mi rosti amare cuvinte

ce-au murmurat regretul nemuririi.

nu-mi împânzi privirea
cu urmele pașilor rămași în

uitare.
nu-mi plânge în palme,
nu-mi șopti "Adio"!



Și nu ți-am răstignit

tăcerea cu palmele vremii

numai ți-am șters-o

cu fum de strigăte și vânt...