Motto: "Stau de veghe pentru tine atunci când tu veghezi în altă parte de alți prea aproape, de mine...prea departe." (W. Shakespeare)

Mi-ai zâmbit când ți-am spus că-mi va fi dor de tine. Am simțit că va fi ultima noastră clipă, ultima ta privire, ultimul sărut. Þi-am spus că suntem îngeri cu o singură aripă și că trebuie să ne îmbrățișăm pentru a putea zbura, dar iarăși mi-ai zâmbit. Þi-am spus că am devenit sclava cuvintelor. Þi-am simțit răsuflarea, era rece, și totuși m-ai atins...M-ai privit cu tristețe și mi-ai zâmbit încă o dată. Te-ai ridicat. Sunetul pașilor tăi. Tăcerea ta. Te-ai întors: ultima privire. Erai atât de pierdut. Mi-ai atins obrajii. Cât de rece erai... o lacrimă mi s-a despins de pleoapă și s-a oprit la tine în palmă. Oare va trăi? M-agăț de trupul secundei ultimului nostru sărut.
Adio...

Motivație:
Am scris cele de mai sus pentru tine...pasajul cu "suntem îngeri cu o singură aripă și trebuie să ne îmbrățișăm pentru a putea zbura" este tradus din italiană el fiind în original așa "Siamo angeli con una sola alia e dovemo abracceare per poder volere..."