Nu mai cred in tine, nu mai astept nimic de la tine... Te iubesc, fiindca nu pot altfel...dar dincolo de sentimentul unei patime fără cap si coadă, mintea-păgană, nu-mi permite să mai fac greseli...Recunosc, nici pană acum n-am sărit cine stie ce piscuri imaginandu-mi zborul, dar azi mi se rătăcesc pasii a intoarcere acasă... pasi de plumb iubite, rutină, plictiseală... apus...
Nu mai cred in tine,sunt atee in ceea ce te priveste...
zadarnic ai smulge stele si mi-ai face compot sau salată de fructe... te văd exact asa cum nu te-am văzut pană azi... pustiu de tot ce-ar insemna cat de cat mai mult decat un nimic poleit cu mofturi...
Ce bine imi era cand oarbă de dragoste credeam că lumea noastră merită a fi locuită...
Da, locuim in acelasi loc, străini de noi...cei care s-au pierdut undeva de mult, tare de mult...