Ma veti uita!

Ma veti uita cand voi pleca in vesnicie,
Ma veti uita, ca si cum n-as fi fost,
Veti plange mult o vreme, iar apoi, cine stie?
O sa ganditi ca plansul nu isi mai are rost!

Privesc cu ochii mintii plecarea mea din lume,
Durerea despartirii si disperarea mea;
Aud iubite glasuri strigandu-ma pe nume,
Cand ingerul veni-va cu sine sa ma ia.

Voi fi indurerata vazandu-va plangand,
stiind ca niciodata nu veti mai fi cu mine,
Ca n-o sa va mai strang la pieptul meu nicicand,
si ca tristetea n-are cine sa v-o aline,

stiu bine ca puteam sa plec in tinerete
Cand voi erati micuti si nu abia acum,
Ca Domnul mi-a dat zile, s-ajung la caruntenie
si ca viata noastra e umbra … vis … si fum!

Ma voi gandi la anii de fapte bune goi,
De tot ce-am facut rau imi voi reaminti,
si sufletu-mi va plange, iar timpul inapoi,
Eu n-am sa-l mai pot da, caci prea tarziu va fi.

si cat de-nspaimantata voi fi cand voi vedea
ingrozitoare duhuri din negrele genune,
Cand ingerul veni-va la Domnul sa ma ia,
Spre a fi judecata asa cum se cuvine.

Voi trece printre vami, biet suflet ingrozit,
Vazand acei cumpliti vrajmasi ce ma parasc,
Iar ingerul va plange stiind cat am gresit,
Sub aripa-I zadarnic vrand sa ma-adapostesc!
…………………………………………………………..
Din candela aprinsa sub sfintele icoane,
Plutesc lumini si umbre pe chipu-mi inghetat
Topindu-se in sfesnic, ard lumanari de ceara,
si-aud suspinul vostru cu suflet sfasiat.

si-atata dor voi duce cu mine in mormant!
si-atat de greu va fi pamantul ce m-apasa!
si cat de trist-oi fi ca nu pot c-un cuvant,
Durerea sa v-alin la-ntoarcerea acasa!
…………………………………………………….
Privesc pe geam si vad ca ziua-i spre amurg,
Ca pasarile-si cauta loc pentru-a-nopta;
Iar soarele apune si clipele se scurg,
Coboara umbra serii … E inserarea mea!


Dragilor mei
… pentru cand nu voi mai fi !

8 / 9 ianuarie 2003