prima categorie de artisti
- care stiu sa-si aprecieze munca la justa lor valoare
...intr-o zi cand comerciantul din mine a inceput sa creasca, ma trezesc intrebandu-l pe unchiul meu cat costa lemnul pe care picteaza, cat la % din tubul de vopsea a folosit, cata foita de aur a pus, etc... eu crezand ca pot sa fac o evaluare a picturii (precizez ca unchiul meu este pictor de biserici).. si brusc ma trezesc cu un raspus extrem de acid " pictura poate fi facuta si pe o simpla coala de hartie, talentul, daruirea, mesajul reprezinta adevarata VALOARE"...soc total pentru mine, cum adica? striga comerciantul din mine... daca lemnul e de stejar, vopselele scumpe, foita de aur multa... normal ca si pictura e de valoare, nu? acesta a fost primul dus cu apa rece primit din lumea artistilor care stiu sa-si aprecieze lucrarea...asta se intampla cand aveam 20 de ani...

a 2-a categorie de artisti-care au talent dar trebuie sa plateasca si intretinere, lumina, sa creasca copii, etc

.... intr-o zi mama mea ma intreaba care dintre cele 3 tablouri, pe care le pictase, mi se pare bun... ma uit cu privirea comerciantului, scanez si spun "primul" ... mama le priveste din nou si-mi spune ca ea il considera cel mai slab...si i-am spus sa aleaga, in a vinde sau a le expune in casa... eh... comerciantul din mine plin de sarcasm...si atunci am realizat ca imi permiteam sa emit niste critici si pretentii, fara sa am pic de cultura... am stat mult si m-am gandit ce este in inima artistului cand aude remarci de la toti neavenitii despre lucrarea lor... cred ca este groazic. culmea a fost ca tabloul pe care l-am ales a avut cel mai mare succes. de ce? ochiul de comerciant a fost la unison cu ochiul cumparatorului care ca si mine n-avea pic de cultura... tragico-comic, nu?

ps. apartea a 2-a la isterie uremeaza