dimineata pestrita
cu latrat de caini
intr-un pat
nu
nu de spital
seamana

un calau cu cagula scoasa
sa-si arate zambetul
saluta ceremonios

mirare

a trecut
ca si nobilul cavaler
cu cravata albastra

un caiet
un pix

mana traseaza cuvinte geometrice
pe lemnul unei dimineti
pictata naiv

mintea respira cand si cand
ca o copila
aruncata
in ape vesnice

totul se misca simultan
timp
spatiu

pare ok
in patul de fier
nu
nu-i de spital
seamana