Gânduri incoerente




Se spune că plânsul e pentru femei si nebuni scornit.
Cui îi acordă viața șansa de a fi nebun într-o lume plina de femei?
În epoca aceasta a vitezei câți dintre noi își permit nebunia de a fi nebun și câte dintre femei luxul de a fi femeie? Câte femei mai sunt azi femei?

Visam că plângeam de bucurie că a înverzit pădurea, plângeam de bucurie când îmi zâmbeau copiii, visam că drumul meu era presărat cu toate bucuriile din lume, visam că eram femeie….nu nebună… dar s-a făcut ziuă , visul s-a spulberat și m-am trezit in realitatea covârșitoare a vieții.
O viață plina de fantasmele iubirii, de amăgirile dragostei ,de dualismul prieteniei , de minciunile adevărului , de ireversibilitatea timpului și de nonsensul teoriilor.
O, de ce m-am trezit din vis în acest teatru plin de maimuțe.!