Zâmbesc adesea
lumii și-n zâmbetul șăgalnic
ascund dureri mocnite
în propriul avânt;
pândesc secunda-n care -
sfidând negrul genunii - sărut
ramuri umbrite de verdele
nostalgic
al primăverii albastre
ce-n vene-o simt curgând.

și dacă lumea toată șanjează
'n sidefiu,
mă voi ascunde-n zâmbet -
larg spectru să îi fiu...