|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
■ tragedie greacă
■ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine
■ ​Mahmur în lanul de secară, Vasile dă cu ochii de trei graÈ›ii, către seară
■ doar despre cele care parvin
■ noaptea ca un magnetofon ce ne înregistrează respiraÈ›iile
■ cerneală invizibilă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Nichita Stănescu personale [ ] 13 decembrie
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de bianca marcovici [Levana ]
2004-12-13
| |
cântec
I se facuseră ochii atât de mari
că nu mai avea chip pentru el
munții de piatră erau amari
toti doi eram trei.
țâța ei albă atât de mare era
că prin greutate
dragostea mea mi-o strivea
zid zidindu-mă în cetate
dar când surâdea
lumea apunea
iar când ea râdea
soarele rasarea
de nu mai știam
de sunt de vreun neam
o iubeam
mă iubea
eu eram ea
NICHITA STÃNESCU
|
|
|
|