În încăperea strâmtă a durerii
Ajung cei morți, râvnind spre înălțare.
Pășesc la fel prin vămile murdare
Și cred că-mping căruța învierii.

Un negustor va vinde-n continuare,
Alcoolicul va bea robit plăcerii,
Iar târfele s-or da în pragul serii
Pe-un singur ban și-o brumă de uitare.

Trist somnambul, rămas în neființă,
Nu dibuiești drumeagul de nomazi
Spre tainic loc de viață și putință.

Cum ai trăit, așa va fi să cazi.
Tâșnind în lume fără conștiință,
Trăiești în ieri și nu-l mai știi pe azi.



21 aprilie 2004