nu mai suport o viata fara idealuri
orice idee buna se ineaca-n valuri
minti marunte ma conduc spre vid
iau o speranta in mine si ma inchid

izgonit pentru ca am gandit
tortura se-ntinde spre infinit
scap de catusele eliberante
de stresul existentei inalte

raman singur si va iert
mai am doar pe mine sa pierd
printre iluzii pline de viata
ce dispar prea repede in ceata