Nezabavnica rugă


Mamei mele

Sunt la cumpăna vieții,
Prea bine o știu,
Și simt cum, zi după zi,
Sângele își tot scutură frunza…

Rătăcind mereu printre magnetice
Spații, cu înălbinde alaiuri de fluturi
Și înroșite amieze,
Îmi e dorul de tine o amforă spartă,
Încetinite semnale trimițând de sub ape.
Chiar acum te apropii, respiri adânc si mă-ntrebi:
„Hai, spune, o dată, pe la noi cănd mai vii?”
Dureros îmi pulsează întrebarea-n timpane.
Ca un crin de tăcere într-o casă de miri…
Eu merg înainte.
Eu sunt tare grăbit.
Eu știu că odihna ta e în țipăt
Și mai știu că, sub ani,
Chipul tău s-a mult adumbrit.
Eu merg înainte.
Eu sunt tare grăbit,
Cosmică-mi este menirea
Și nu am geamăn pe lume.
Așa îmi acopăr zilele, cu visul meu de mărire
Ca un nor sălbatec, de o mie de ani.
Nezăbavnica-ți rugă „…pe la noi când mai vii?”
Mă întoarcă din drum
Sau mă prefacă în fum….


Calin Ghetu