Sunt moartă pe dinafară.
Sunt moartă și înauntru?
Ce mă tine în viată e fumul care îmi curge în vene
Și nu e fumul din tigară care o fumez acum
E fumul care izvorăste din inima mea
Din inima mea care acum e numai cenușă
Cenușa unei iubiri pierdute
Care era cândva un foc infinit.(Nu! Nu era infern!, Era flacăra ce îmi hrănea sufletul)
Dar cine a stins focul?
Poate lacrimile care au curs
Dar cine stie cel mai bine asta
Perna mea înecată în lacrimi de iubire...
Să fie ea de vină oare
Ea m-a stors de viată?...
Intrebări fără răspuns sau doar regrete
Spune-mi că mă iubesti
Și reînvie focul din mine
Sau lasă-mă să mor
Otrăvită de sărutările altuia!