FÃRÃ GURÃ TE CHEM

Fără gură te chem în suave grădini
să respiri anotimpuri întoarse-n ceasornic,
oceanul să bată cu limbă de ornic,
să sune netimpul în clopot de crini -

Desculți pe ștergarul atâtor povești
să trecem privind răsărituri de sfere,
să cadă pe streșini celestele vești,
ca vinul în căni, ca florile-n miere -

Aripi de ecouri să țesem din lemn,
de trup să ne prindem cu lanțuri de iarbă,
să ne logodim în maree de semn
și marea în cercuri de bronz să ne soarbă -

Cu capul pe umărul tău de argint
să-mi crească în ochi portocali și aloe,
etern să te mistui, o zi să te mint,
un Daphnis râvnind-o din moarte pe Chloe.