cuminte stăteam pe o piatră și admiram nașterea unei furnici
când în mine s-a aprins o pată de milioane de culori
am încercat să o spăl cu apă din sute de izvoare
dar n-am reușit decât să îmi rănesc cuvintele

atunci m-am așezat tulburat pe un munte
și am adunat în nori toata răbdarea mea
să cuprind și pata mea din fire
și să mă trezesc iar fără ea

dar atunci s-a despicat în cer o amintire
și am gasit o boabă de nectar adâncită în ființă
și am prădat-o de tot ce se numea în ea
crezând că pata îmi va fi ștearsă de bună cuviință

m-am înșelat...
și am ajuns târâș s-ascult o pată cu milioane de aspecte
Și am fost pedepsit...
sa prigonesc pământul.