între mine și tine există toracele,
privindu-te,
descântul poeziei mă strânge cu degete ferme,
într-un vas idilic de sentiment suprem,
parcă prea larg pentru sacrul din mine,
parcă prea strâmt pentru profanul meu.
mi-am pus silueta sufletului la dieta
de corecturi paranoice și de hazard;
și inima la calendar:
să bată o dată - de trei ori:
pe zi, pe secundă, pe sentiment. FÃRÃ ERORI.
într-o lună plină și-ntr-o altă lună plină,
într-o semilună și-ntr-o altă semilună,
l-am pus la dietă de singurătate,
i-am interzis tandrețe,
ca să-l căiesc puternic cu fulgere de vină
și l-am privit storcîndu-se-n lutul cel sterp
uitând de-alinarea lacrimilor în duet.

când din toracele de sarcofag
inima-mi bate,
simt apăsarea pietrei de mormânt.

toracele meu a fost întotdeauna o povară...

ca să-mi ridice silueta înspre tine,
ca să-mi aducă-aminte că trăiesc,
a rămas doar inocența zâmbetelui tău spre mine
și tot ceea ce sunt când te iubesc.