Parfumate, cuvintele

Parfumate, cuvintele noastre,
Voluptoase, ne duc spre palat,
Unde palmele sună și bat,
Și cântările sună măiastre -

Iubitor, e cu noi cel bogat -
Suflet mare, în scumpa lui iie,
Din stomac ne-a cântat simfonie,
Și din gură-a cântat,
minunat -

Parfumate, cuvintele sar
Au uitat de săraci pe la poartă,
Lazăr cere pe limba lui moartă
O felie de pâine, măcar -

Dar cuvintele noastre ne cântă,
Dar cuvintele noastre ne joacă,
Poate Lazăr, sărac, o să tacă,
De atâta mireasmă, prea sfântă -

Parfumate, cuvintele noastre
fac să tacă săracii din lume,
doar cuvintele noastre au nume,
nu flămânzii și goii din castre -

parfumate, cuvintele noastre,
ne conduc cu bogații în iad,
urcă-n Rai, bietul Lazăr, săracul,

parfumate, cuvintele noastre,
ne aduc doar aminte, și ard...