Într-o dimineață,
au venit
să-l doboare.

Întâi,
i-au tăiat
crengile uscate.
Apoi,
i-au tăiat
trunchiul.

A rămas
ciotul.
Are douăzeci de inele.

De douăzeci de ani,
cireșul a înflorit,
a înfrunzit și
a copt cireșe.

ÃŽn fiecare
primăvară,
printre flori,
priveam
cerul.


ÃŽn fiecare
vară,
cireșul
râdea cu
copiii care
îi culegeau
roadele.

ÃŽn fiecare
toamnă,
frunzele cele
mai frumos colorate
umpleau
grădina.

ÃŽn fiecare
iarnă,
zăream
luna printre
crengile golașe.

Acum,
cerul e prea
întins,
soarele e prea
puternic,
norii…
prea mulți.