Îmi țineam respirația și-mi încordam brațul,
simțeam coarda vibrând
și zborul-săgeată,
știi,
femeia cade întotdeauna-ntr-o parte
învelită în pleată,
ghemuită ca o durere,
ca o teamă.

I se vedeau ultimile zvâcniri dintre coaste,
amintirile i se îngrămădeau
printre buze să iasă,
știi,
femeia visează frumos
chiar și-n ultimul somn ce-o apasă,
ca o eliberare,
ca un la revedere.