Culcat în veninul visării trecute
gându-mi acoperă privirea,
amintirile vin mereu mai tăcute
în van să-mi alunge ca-n vis,
în viață, mereu rătăcirea.
Timpul prea lung și curat, neînvins,
neîncetat îmi aduce iubirea,
timpul ce până acum a trecut
de mine-ți desparte privirea.
O clipă lungă vine s-alunge
chemarea iernii uitate în noi,
peste chipul tău și-al meu tot mai ninge
și timpul se scurge mereu între noi.
Zadarnic o umbră peste chip ți se așterne
în mine-i mai mare iubirea
și vremea ce trece, și vremea ce vine
îmi răscolește mereu, mereu, amintirea.