În căutarea unei căi,
Ce zeci de țurțuri o visează,
Spre strașnice și mai întinse văi
Ca sufletul, ce-i îngustează

În drumul ce și-l fac ghețarii
Privind adesea dinspre piscuri,
Din inima ce-nchide anii,
Eliberându-le de visuri,

Din locul unde-și plimbă vântul
Aceleași haine, și-un pericol,
Ce destrăma-va stăvilarul,
Și transformase-va în viscol,

Găsit-au toate câte-o ușă,
Din ternul suflet, obosit,
Și înghețat, de-atâta grijă,
Și-n vechii plopi au poposit.