cu somnul pe umăr sosisem aici
tânjind după forma din lutul căprui
prin mii de celule se plimbă un bici
un șarpe-n coloană cu gânduri haihui
mai dragă mi-ar fi acum mântuirea
tăcerile ghem se răsfiră prin mine
mă strânge în cercuri de foc asfințirea
ce-i încă săpată în pietre-aldine
pe calea spre casă luminile dorm
și veacuri m-apasă troiene pe umeri
întrupă-mă viu anotimp punctiform
știu carnea s-o plâng tu știi să mai numeri?