74858

Cunoscut, sau necunoscut, am pornit împreună cu tine pe tabla de șah, și am ajuns la fântânile răcoroase în care materia își înmuia buzele arse în mustățile arborilor de chinină. Era ceasul greu când umbra se strângea în copaci și păsările își căutau cuiburile în pământ, o aripă pe ochiul drept, una pe cel stâng și peste ele - mâinile mele ca niște iepuri de gheață ce-nvață cu-ncetul să fure lumină. Primește-i în casa ta pe labe de gâscă și leagă motanul vorbitor de o limbă de mare, nu vor spune nimic și atât de firavi vor uita că nu-s singuri și afară - monocordă și ternă - îi așteaptă pândind ghilotina ascunsă în soare.
Ridic ochii peste umerii goi ai tăcerii și privesc, înăuntru, afară, ca și cum pleoapa mea e un drum mult prea lung pentru ea. Primăvara se scutură de pământ și cristal, amiezile verzi și rotundul alburn mineral al încrederii, în Astral, uneori, ochii mari și deschiși sunt destul pentru-a nu mai vedea. Ascultă amiaza crescând în mine ca o grădină, cu copii care strigă, lângă mine și tine, de atâția copii care strigă și râd este liniștea plină. Am visat că te-am căutat împreună atât, eu și timpul meu, încât am văzut peste ierburi de mare fiica timpului tău căutând ochii pașilor fiului timpului meu...