Fă-mă să simt în tine nemurirea
În fiecare noapte să ard ca un vreasc
Cu un sărut narcotic droghează-mi răzvrătirea
Și în ecouri ample din nou să mă nasc.

În creier tatuează-mi fantasme ancestrale
Sub caznele iubirii nu-mi acorda clemență
Raiul și iadul – prăpastii colosale
S-accentueze drastic această penitență.

Cu teama ce imi curge din vena existenței
Murind câte puțin să redevin tot eu…
O, tu femeie, tu, cornul abundenței

De ce mă înalți până-n empireu
Insinuând sălbatic elogiul neființei
Ce-mi ești tu, demon sau Dumnezeu?