Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colț se duce,

Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceții
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieții
Și-n frunzele uscate,

Tot plumbul ud al ceții.

E sânge, plumb și toamnă.
Cu negru braÈ› de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră și tenace.

E sânge, plumb și toamnă.