Lacrima răsăritului s-a revărsat peste visele mele.
Iluzia eternității s-a spulberat la prima adiere de vânt.
Valsează prin noapte sentimente înlănțuite de albe inele,
Infinitul se rezumă la un foșnet de gând:
Unduirea curcubeului decăzut.

Păsări cu aripi întinse spre oceane de comete arzânde,
Orhidee ofilite de ultimul cuvânt nerostit,
Petale-nflorite în colțuri de stele căzânde,
Ecouri amintind de uitatul meu vis neîmplinit,
Se ridică în noapte ultima stea răsărită
Carbonizând tăcerea apusului trăit:
Umiditatea pleoapei de zbatere vibrând.