O lacrimă de sânge, și una de pământ

Îmi cade câte-o mână, îmi cade un picior
În magazinul antic, cu jucării inerte,
Și sufletul îmi cade, sub pașii tuturor,
Corsari care consumă destinele incerte –

Îmi cade chiar și capul pe o tejghea de vis,
Se licitează creier în magazinul vieții,
Îmi cade și obrazul, de-atâtea ori ucis,
Se bucură patronii, și lacomi, precupeții –

Îmi cade tot din mine, și-acum e rândul lor,
Bătrânii din mansardă, pe care, iată, plouă,
Le cade și lor viața în drogheria nouă,
O mână, o aripă, un suflet, un picior –

Și vine chiar și rândul copiilor să cadă,
În lăzi cu sex, în droguri, în zâmbete ce mint,
În magazinul antic cădem cu toți în ladă,
Atât: să vindem suflet, să cumpărăm argint –

Doar Dumnezeu, pe masă, privește tot carnagiu
Și ar întinde-o mână, dar mâinile îi sunt
Chiar mâinile noastre, și plânge, ca adaugiu,
Cu-o lacrimă de sânge, și una de pământ…