Roua de aur

Încep să semăn din ce în ce mai mult cu tata
Suntem același Ioan strigând în pustiu
Împărțim aceeași piele de leu zdrențuită
Nu mai știm cine e tată și cine e fiu

Am semne de aur pe trupul meu fraged
Tata e tot din aur turnat
Ochii de flacără-i ard ca doi șerpi
Care s-au împreunat

Căutăm să ne înțelegem unul pe altul
Tata îmi lasă mie pielea de leu
Apoi se dezbracă de tot aurul acela
Și se transformă în zeu

Eu rămân pe nisipul care curge niciunde
Aurul rece perfect mă pătrunde.