Cum cade cerul tot, încat te miri și tu,
tot ce-ai putut să spui a fost un mare nu.
Negarea cea adâncă, venită din străfunduri
cand sufletul te cheamă la ale sale gânduri.
O simplă picătură ce-nseamnă atât de multe
te face să gândesti că nu toate-s mărunte
dar tu mergi înainte, așa este în viață
și tot ce mai contează este să ai speranță.
Cum roua dimineții alunecă pe frunze
așa curg pe obraz și-apoi ajung la buze,
cu gustul lor sărat la fel ca apa mării
convingând sufletul să o dea uitării.