Momente de uzură și fragedă dorință
născând în trunchi tânăr, amorțit
am aplecat din mine voință cu iubire
și m-am înduioșat privindu-mă.

Și ici și colo am luat o violetă
ca din corola ei s-adun toată culoarea
și violetă sunt însumi eu acum
înăbușind sărutul palmelor,

În ceață mi se zbate gândirea în creste de bazalt
iar gura mi-e cremen și mâna țuguiată
căci ultima recrudescență a frunzei
se naște rugătoare, parfumată...

Pictez și sculptez în flori de colț
și ochii mi-i fardez cu albul străveziu
îmi strâng păpușa-n mâini
storcându-i amintiri și e dureros,

M-am dus și la altar și m-am rugat de mine
cu valuri lungi să mă-ntâlnesc
să împletesc din nisipul mării
ceva nou, lipsind nepământesc...

Un fulger m-a încălzit
și tunetul e sare,
sarea creștinătății unor noroaie
unde lumina scapără polenizare...