E o duminică de iarnă, tristă,
Răceala-mi ține nasul în batistă
Măcar de-ar ninge, dar cred c-o să plouă
O să mă prindă-n casă ora două.

Până mai ieri era un strașnic frig,
N-aveam putere nici măcar să strig
Pe cineva care să mă asculte,
Cu ce necazuri am și cât de multe...

Și iarna, care nu mai e ce-a fost
Și vântul, care bate fără rost
Și vara, care-ntârzie să vină
Și pentru toate, cine e de vină?
Știu sigur, dar nu voi să-i cat pricină.

13 februarie, 2005