Nu încerc niciodată să-mi sorb vastitatea
de a fi, ce o găsesc în Tine.
Prefer să tac și să aștept,
-dorindu-Te necontenit-
negăsindu-Te, dar știind că Tu,
ființa Ta, ce n-am gustat-o încă pe de-a-ntregul,
mă hrănește mereu…

Idealul existenței
de a Te bea
la ceasul în care clopotele bat
la ușa cerului din care
îmi tai eternitate
clipei de neant.