acum o poezie vreau sa-ti scriu
dar parca nu mai stiu sa scriu
si plang
caci nu mai stiu sa rad...
tu vezi ca rad
dar habar n-ai ca plang...
tu crezi ca de vina este cineva
dar nu poti acuza.
mi-e dor nebun de munti,
mi-e dor sa ma saruti,
mi-e dor de pescarusi,
mi-e dor de fiori desi...
as vrea ca acest vers sa fie alb
dar nu mai stiu, si lacrimile ard...
ma crezi, probabil, fericita
dar nu sti ca in teatru-s ratacita...
si crezi ca totul s-a pierdut
cand, de fapt, nici n-a-nceput
si-as vrea sa-nceapa cu adevarat
sa ne regasim dupa neant...
si habar n-ai ca sunt absenta
cand alte buze ma saruta...
si habar n-ai ca nu e vina ta
si, poate, nici a altcuiva...
si stiu c-ar trebui sa scap
de mintea mea din cap...