De acum încolo corpul tău nu este chiar al tău
ci al unei femei pe care am iubit-o odată.

Nici chipul tău nu e chiar al tău,
e al altei femei pe care am iubit-o.

Nici zîmbetul, nici ochii,
nici vocea, nici mîinile,

Nici tristețea, nici lacrimile
nu sînt ale tale,

Nici durerea,
nici sîngele...

Ci ale unor femei pe care le-am iubit
atît de mult, atît de demult!

Și fiindcă nimeni nu ne poate interzice să iubim,
dar nici nu ne poate obliga să o facem,

Și pentru că nimeni, niciodată
nu poate fi condamnat la iubire,

Am fost binecuvîntați să iubim!

O, nu! să nu crezi, te rog să nu mă crezi
cînd am să-ți spun că te iubesc,

Deoarece le spun tuturor femeilor
ascunse în tine.

Dar mai ales să nu crezi, te rog să nu mă crezi
dacă îți voi spune că nu te iubesc,

Ca să nu creadă cumva și femeile
din inima ta.

Află dar: corpul tău nu e chiar al tău, nici chipul,
și tu însăți nu ești tu.

De acum încolo ve fi una dintre femeile
pe care le-am iubit întotdeauna.

Binecuvîntată fii că nu mă iubești,
de altfel nu aș fi suportat să știu

Că așa dintr-odată s-au întors la mine
toate femeile pe care le iubesc

Atît de demult și atît de mult
de acum încolo...