A venit vremea sa ne-adancim in perete
ca leoaica ranita din cetatea barbara;
vremea sa nu mai tremuram decat seara,
odata cu zidul, odata cu poarta
prin care intra-n galop calaretii.
Poate ca tocmai au zdrobit un imperiu,
poate ca tocmai si-au ingropat
vreun rege...
As vrea ...
sa se culce strajerul,
sa urlu
catre steaua arcasilor,
catre
steaua pietrarilor!
Nu e,
vai, nici o stea pentru fiare,
la care
eu
sa ma pot
ruga!