O dată am alergat
spre tine...
brațele-mi deschise
adunau frunze,
atunci am devenit
un copac în plină vară
lăsând frigul iernii
în gândurile trecutului
Doar o adiere suspicioasă
îmi mai mângâie chipul
sprijinit pe o furtună
de sentimente
și foșnetul frunzelor tale
este melodia sufletului meu;
undeva. departe,
ne vom întâlni pentru
totdeauna
și niciodată
nici un anotimp
n-o să ne mai despartă.