Sunt venită din lumina
Tumultuoasă a visului meu,
Din întretăierea orizontului
Cu mîinile mamei,
Din împreunarea răsăritului
Cu trufia stîncilor,
Din sunetele dezlănțuite
Ale codrilor în furtună.

Sunt născută
Din strigătul șerpilor uciși
De răsăritul meu
Și din bolta senină
Din care atîrna greu
Soarele.

Sunt venită pe lume
Să spun vulturilor
Că-mi plac florile
Care plîng cu lacrimi de clopot,
Să spun norilor
Că-mi plac fuioarele
Învăpăiate ale apusurilor
Senine.

Poate nici nu am venit pe lume,
Poate nici nu exista lacrimi, sau..
Poate sunt umbra visului meu.