Să te înspăimânți de propria-ți naștere,
să retrăiești o viață de copil,
să oglindești trecutul în palme de îngeri
și să mori zâmbind..

Prin peretele de gheață se sting imagini,
iar ochii tremură de vioiciune
Sibilinica plajă a memoriei
se împrăștie spulberată de valuri ale durerii

Final întrerupt, început blocat
între fiire și neființă
Pânzele de păianjen te-au adus lângă mine
și nu vor, nu vor să mi te lase, eternitate.