Mi-ai dat dulceața și amărăciunea,
Totul in același timp
Confuz amestecate pe pieptul meu.
Bun și rău în același pahar,
Amalgam de răsărit cu apus,
Semințe de mac si pământ,
Peretele și nuca
Le-ai vărsat în același suflet...eu!
Nu înțeleg cum
Tristețea și bucuria
Sunt perechea perfectă,
Cum azi și mâine
Sunt, de fapt, aceeași zi în aceeași viață.
Bun și rău ai vărsat pe cearceaf
Iar pe pernă ai uitat
Scaunul pe care să stau să le dezleg
Și ceasul cu care să măsor ritmul
În care pleci de lânga mine.