Mormântul este–un mit
Plin de speranțe pentru vii,
Slabii fac parte dintr-un rit
Își văd morții pe mitologice câmpii.

Sunt simple oase în pământ
Cu flori singurătatea ce le-o plângem,
Cu pietre albe-nconjurând,
Cât de pustii la minte suntem.

Se pare că așa doresc cei mulți
Să-și amintească de cel drag.
Stau în fața pietrei funerare muți
Trecutul se privește vag.

Îmi pare rău dar așa eu sunt:
Despletesc picuri de ploaie,
Aduc praf de ură pe pământ,
Cu ochi deschiși privesc în soare.