O, stea minunată cu gura bujor!
O, lună cu aur în gene!
Te urcă, te-nalță din falduri de nor,
Aăterne-ți lumină-n troiene
Și-ndreaptă-mi pe căi pe iubită,
Să n-o știu pribeagă, de neguri răpită,
Prin codri cu negre poiene.
O, stea minunată cu gura bujor!
O, lună cu aur în gene!

O, luntre ce luneci pe creste de val!
O, navă cu-aripi de mătase!
Revino, revino în port, la final!
Cu draga-mi pornim spre mănoase
Þinuturi în care-nfloresc chiparoase
Și saltă pârâu de cristal.
O, luntre ce luneci pe creste de val!
O, navă cu-aripi de mătase!

O, pasăre mică cu glasul de-argint!
Te-așază pe-o creangă de fag,
Și cântă, și cântă dulci triluri ce mint;
Din somn să-mi clintești pe iubită.
Al dorului cântec s-asculte vrăjită,
S-alerge spre mine cu drag!
O, pasăre mică cu glasul de-argint!
Sol tainic din codri de fag!

O, floare gingașă, roșcată ca fraga,
Cu buze de carmin aprins!
Te lasă, te lasă culeasă de draga:
Muri-vei în păru-i ca mândră cunună,
Vei arde-n fierbintea genună
Din inima-i mică, pe focu-i nestins!
O, floare gingașă, roșcată ca fraga,
Cu buze de carmin aprins!