În noaptea asta care stă la pândă după perdele
ascunsă-n văluri de brocart
și dantelării de curtezană
gata să ne prindă în flagrant
vom conjuga iubirea numai la prezent

Fi-voi iarăși a ta mireasă de început de lume
chiar dacă jertfitu-s-au virgine
pe-altarul lunii mai
să-ți pună cunună de lauri
când părul tău mirosea a spice înflorite
iar cobaltul privirii-ti picta in filigran
sâni înmugurind promisiuni ascunse
într-o ecuație cu mai multe necunoscute

Lasă-mă să te iubesc născătorule de femei
încât să uităm că mai există un mâine
ci doar clipa de transfuzie otrăvită
care ne învrăjbește să redefinim
platitudinea postulatului tabu
cum că am avea toată viața înainte
nu-mi pasă că se rescrie povestea
nici că filmul este în reluare
cu personaje dintr-un deja vu banal

Vreau doar să-ți desenezi geometria gesturilor
pe umerii transparenți ai pulsului tahicardic
dinapoia genunchiului meu rotund
și acolo să îmblânzești murgul noaten
încă inocent în galopul său
prin păienjenișul pierzaniei dulci
care naște ființa aceasta
din carne și sânge și respirații
prea mult timp închisă-n citadela
cu ferestrele aburite de norii albi

Iubește-mă zeu păgân îndumnezeit
de botezul convertirii pământului ce suntem
într-o alchimie cu parfum de tuberoze
astfel ca moartea să nu ne găsească niciodată

26 februarie 2005
Torino