Zaresc insulite de lapte pe cer
Si licurici lipiti pe bolta-i intunecata…
Cantec dulce al unui inaripat mamifer
Aud incet in mintea-mi incarcata.

O pasare bate cu ciocu-i in geam
Si ma sperii si ma inspaimant,
Parca-mi aduc aminte cum plangeam,
Dorindu-mi viata vesnica-n mormant.

Atunci ma ridic si ma apropii,
Iesind de sub inmiresmata temperatura
Si de sub intunericul plapumii
In lumina ochiului noptii, in racitura.

Afara e frig si singuratate
De fereastra m-am apropiat
Deschizand-o, introduc sobrietate,
Dar si un prieten inaripat.

Graieste-mi, prietene, piuituri proaspete,
Adu-mi liniste in pantece…
Dar el tace, capul mi-l intoarce
Spre divanul de la perete.

O forma deslusesc
Si-mi amintesc
De un trup pamantesc
Cu ochi ce lucesc.

Imbratisez intunericul sub plapuma
Si gasesc goliciunea Lui catifelata.
O dulce durere se gudura
Si ma umple pe din-toata…

Clipa cu clipa-mi amintesc
Ore-n sir ce ma innebunesc,
Trupul Lui framantat
Deasupra-mi ondulat.

Amara placere, amagitoare noapte,
Iubit in ale mele brate incarcerat,
Te-as dori in iubirea mea inecat,
Iarta-ma caci te-am uitat
Pentru o clipa, doua, intunecat..
TE IUBESC !