Când o vrajă de visare
Din cer cu foc s-abate,
Din lună face soare,
Vestind eterna noapte.

Primul înger sună lung…
Iată din cer se pare
Că Dumnezeu prin gând
Pune moartea în mișcare.

Cum sfârșitul a sosit
Stelele s-adună,
Pământu-i părăsit,
Uitat de tot de lună.

Focuri ard fără sfârșit,
S-au înecat în mare;
Viața toată a pierit,
Rămâne o veșnică uitare.

Ultimul ne dă de veste,
Prin vis încetișor-
Noaptea poate-ncepe,
E viața morților!