Uite gura cum e mută, palmele se fac căuș
Se-mpreună și se-ndeamnă ca la cina cea de taină
Pe obraz imi trece-n grabă lacrima ca un arcuș
Atingând o strună vie, și se pierde-apoi pe haină…



Uite aerul cum sună, vântu-i iar nestăvilit
Am rămas ca o mirare într-un ochi cald de copilă
Mi-am dus mâna la ureche; mi-e timpanul răzvrătit
Si pe buzele-mi vibrânde, mi-e căluș pus, cu nemilă.



Uite zace așteptarea, stă bolindă într-un pat
Fără tine face febră și nu are vindecare
Sărut umbra vocii tale, la icoană, pe-nnoptat
Nu mai sper, nu mai am teamă; chiar de-i val…să treacă, oare?