suspendat între clipele de mâine și de vin
îmi ascundeam venele în pahare de cristal
adormindu-mi sângele picătură cu picătură
câteva sute de ani să facă vechime
vise scrijelite-ntr-o etichetă
mă mai ridicau din când în când frisoane
de data asta îmi alergai goală
în marmură de Indii mângâind podelele
și lacrimi îți zgâriau ochii

paranteză
nu mai e mult și vei fi a mea mereu
paranteză închisă

zbor și-am să-mbăt regii
niciodată n-am să dansez cu sfinții
nu am să aflu cum e să cobori
de pe catapeteazmă
să ții de mână vreun copil
pierdut
pentru o clipă cu tine
îmi îngrop veșniciile în ziduri de templu

haide să fim
vinul dulce al zeilor
într-un negru
de

punct